Tigrul și șopârla erau prieteni buni. Într-o zi, tigrul a vrut să mănânce șopârla și i-a spus:
— Haide să ne măsurăm puterile și să vedem care dintre noi este mai puternic și mai priceput.
Șopârla a înțeles că tigrul se gândea la ceva necurat și i-a spus:
— Bine, să ne luăm la întrecere. Dar cine va începe primul? Tu sau eu?
— Eu voi începe! a răspuns tigrul.
— Bine! ș-a învoit șopârla.
— Așteaptă-mă jos la poalele muntelui. închide ochii, cască botul, iar eu mă voi târî spre tine de sus. Încearcă să mă apuci cu dinții.
Așa este mai bine s-a gândit tigrul, voi avea mai puțin de lucru. Voi sta jos și voi aștepta până când ea singură îmi va cădea în gură.
Tigrul a închis ochii, strângându-se tare. Și-a întins șira spinării și s-a așezat la poalele muntelui. Șopârla s-a cățărat pe munte, s-a strâns ghem și rotindu-se repede ca o roată și-a dat drumul la vale și a nimerit drept în gura tigrului.
Tigrul nici n-a avut timp să clipească și șopârla ajunsese în stomacul lui. Șopârla s-a zbătut în stomacul tigrului, i-a sfâșiat toate măruntaiele, apoi i-a perforat burta și a ieșit.
Așa a murit tigrul fără să mănânce măcar o șopârlă.
repovestită de Olga Stratulat-Roșca
Locuința din gura tigrului (povești chineze),
Editura Ion Creangă, București, 1979