Peștele cumetrei Sung

Astronomul — Mon, 08 Apr 2024 12:41:47 +0000

Lângă Podul Retezat din Hangiou se afla odată o colibă. Stăpânul colibei se prăpădise și nu rămăsese decât soția acestuia Sung U-Sou sau cumătra Sung, fratele lui mai mic și un băiețel de doisprezece-treisprezece ani Siao Șu. Sung U-Sou era tânără și arătoasă și toți vecinii o îndemnau să-și refacă viața, dar ea nu putea să uite cum bărbatu-său îi lăsase cu limbă de moarte să aibă grijă de băiat, așa că refuza pretendenții unul după altul. Sung U-Sou avea grijă de Siao Șu ca de propriul ei frățior: tot ce avea mai bun de mâncare lui îi dădea, iar din veșmintele bărbatului ei îi croia haine călduroase. Dar și Siao Șu o ajuta cu tragere de inimă pe tânăra lui cumnată la toate treburile gospodăriei.
Sung U-Sou se scula cu noaptea în cap, îl lua pe Siao Șu și pleca cu o barcă veche pe lacul Și Hu să pescuiască pești și raci pe care-i dădeau pe orez și sare, și așa puteau să-și ducă zilele.
Dar într-o zi, din cauza vântului de pe lac, băiatul s-a îmbolnăvit. Sung U-Sou nu știa cum să se mai împartă, ori să meargă la pescuit, ori să trimită după doctor, ori să fiarbă leacurile, de abia de-și mai putea trage sufletul. Dar după puțin timp, Siao Șu parcă simțind necazurile fetei, s-a însănătoșit. Rămăsese, însă, cu o slăbiciune și lipsă de poftă de mâncare.
Sung U-Sou se tot frământa cum să facă și ce să dreagă astfel ca Siao Șu să aibă din nou poftă de mâncare. Și-a amintit că în copilărie părinții îi dădeau pește în sos dulce și acrișor, care și hrănește și deschide pofta de mâncare. A hotărât să-i pregătească și băiatului o asemenea mâncare.
Dar băiatul nici n-a vrut să audă de pește.
Sung U-Sou nu s-a lăsat și a zis:
— Am să gătesc peștele cum n-ai mâncat tu niciodată! Așteaptă puțin și ai să te convingi!
A pus apa la fiert, a curățat peștele, l-a fiert, a preparat sosul dulce-acrișor, l-a turnat peste peștele fierbinte și când totul a fost gata l-a îmbiat pe Siao Șu să mănânce. La început acesta de abia a luat o înghițitură, dar simțindu-i gustul, a luat castronul din mâinile cumnatei sale și cât ai clipi din ochi a mâncat tot peștele.
De atunci, în fiecare zi, Sung U-Sou oprea câte un pește pe care-l gătea pentru băiat. În curând Siao Șu s-a înzdrăvenit și a început să pescuiască din nou împreună cu cumnata lui.
Auzind vecinii că Sung U-Sou și-a vindecat cumnatul hrănindu-l cu pește în sos dulce și acrișor, au venit la fată să-i învețe și pe ei cum să gătească acest pește căruia i-au zis: „Peștele cumnatei Sung”.
Văzând aceasta că oamenilor le place din ce în ce mai mult peștele astfel gătit, s-a sfătuit cu băiatul, au economisit niște bani și au deschis o prăvălie unde vindeau pește în sos dulce-acrișor. Negoțul mergea destul de bine, în curând s-a dus vestea în tot Hangioul despre mâncarea de pește a cumetrei Sung de la Podul Retezat.
Într-o primăvară, un împărat din dinastia Sung se plimba cu barca-dragon pe lacul Si Hu, când la o adiere de vânt, dinspre Podul Retezat, a simțit o aromă de mâncare de pește cum nu mai mâncase niciodată. I-a întrebat pe curteni de unde vine mirosul, dar niciunul n-a știut să răspundă. Printre aceștia se afla însă și un demnitar din Hangiou, care a răspuns:
— Mărite împărate, mirosul vine de la cumătra Sung care vinde mâncare de pește cu sos dulce-acrișor, lângă Podul Retezat.
La care împăratul a răspuns:
— Negreșit trebuie să cunosc pe această femeie care știe să facă o mâncare atât de aromată!,
Și-a dat jos mantia împărătească, și-a pus haina de muritor de rând și a plecat la Podul Retezat. Când a ajuns acolo Sung U-Sou îmbrăcată cu haine simple albastre, cum au toate femeile, își servea mușterii. Dar hainele simple nu-i ascundeau frumusețea.
Împăratul a scăpat o exclamație văzând cât de frumoasă este și a zis:
— Mâncarea pregătită de tine miroase foarte frumos, dar nu mi-am închipuit că și stăpâna casei este foarte frumoasă.
Sung U-Sou s-a rușinat și n-a răspuns.
La început, împăratul nu se gândea să-i spună cine este, dar văzând cât de frumoasă este Sung U-Sou, nestăpânindu-se a zis:
— Fată frumoasă, fată frumoasă, locul tău nu este în această casă! Vino cu mine la palat!
Sung U-Sou supărată, a răspuns:
— La palat stau numai oamenii bogați, eu sunt o biată pescăriță, ce să fac eu acolo? Și apoi m-am hotărât să-mi trăiesc toată viața în coliba aceasta. Aici e locul meu.
Înfuriat, împăratul a zis:
— Fie! Dar acum vei merge cu mine pe barca-dragon să gătești peștele acolo.
Sung U-Sou, supărată, a răspuns:
— N-am ce să caut eu pe barca împărătească! Și nici înălțimea Ta la Podul Retezat!
Împăratul n-a mai avut încotro și s-a întors pe barca-dragon.
Împăratul a plecat supărat, Sung U-Sou se aștepta la tot ce era mai rău. Și-a strâns la repezeală lucrurile, l-a luat pe Siao Șu, s-au urcat într-o barcă și au fugit. După puțin timp au venit și oștenii împăratului, dar n-au mai găsit pe nimeni.
De atunci mâncarea de pește cu sos dulce-acrișor a început să fie din ce în ce mai cunoscută și căutată.

Poveste populară chineză repovestită de Eufrosina Dorobanțu
Povești nemuritoare nr. 27, Editura Ion Creangă, București, 1986

The post Peștele cumetrei Sung first appeared on Povesti Scurte.

Peștele cumetrei Sung - Povesti Scurte

Peștele cumetrei Sung