Lupul și câinele

Astronomul — Tue, 16 Apr 2024 10:57:24 +0000

Un lup jigărit umbla pe la marginea satului şi se întîlni cu un cîine gras. Lupul îl întrebă:
– Ia spune, cîine, de unde dobîndiţi voi demîncare?
Cîinele răspunse:
– Oamenii ne hrănesc.
Se vede treaba că la grea muncă vă pun oamenii.
Ba deloc, răspunse cîinele. Tot ce avem de făcut este să păzim curtea pe vreme de noapte.
Numai pentru atîta lucru vă hrănesc ei aşa de bine? se miră lupul. M-aş tocmi numaidecît într-o slujbă ca a voastră, căci nouă, lupilor, ne vine tare greu să dobîndim demîncare.
– Păi atunci, haide, spuse cîinele. Stăpînul are să te hrănească şi pe tine la fel.

Lupul se bucură de propunere şi porni împreună cu cîinele să se tocmească în slujbă la oameni. Dar cînd să intre pe poartă, numai ce băgă lupul de seamă că pe grumazul cîinelui părul este cam ros. îl întrebă:
– Da’ rosătura asta, cîinele, de unde o ai?
– O am aşa, răspunse cîinele.
– Adică, cum aşa?
Păi aşa, de la lanţ. Ziua stau legat în lanţ şi uite că acesta mi-a cam ros părul pe grumaz.
– Atunci, rămîi sănătos, cîine, zise lupul. Nu mă mai duc să trăiesc printre oameni. Chiar de-oi fi mai puţin gras, da’ voi trăi liber.

The post Lupul și câinele first appeared on Povesti Scurte.

Lupul şi câinele

Lucan — Mon, 04 May 2020 14:55:32 +0000

Un lup slăbise într-atât,
Că rămăsese piele şi-os,
Căci stâna câinii o păzeau
Cu străşnicie mare.
El a-ntâlnit în calea sa
Un dog puternic şi frumos
Ce rătăcea, din întâmplare,
Şi l-ar fi rupt în bucăţele,
Trecându-l, lacom, prin măsele.
În luptă, însă, cine ştie
De nu avea ca să-l sfâşie
Dulău-n şale împlinit.
De el se-apropie smerit,
Făcându-i chiar un compliment,
cum că-i prosper şi corpolent.
– Dacă doreşti să fii ca mine,
La fel de gras,
Lui câinele-i vorbi –
Poţi face doar un pas.
Pădurea părăsind-o,
Are să-ţi fie bine.
Ştii doar cât sunt de răi
Toţi fraţii tăi;
De foame şi năpastă
Ameninţaţi mereu,
O duceţi foarte greu.
Staţi toţi
Cu arma la picior!
De mă asculţi,
Te-aşteaptă un splendid viitor.
– Şi pentru asta, oare,
Ce-ar trebui să fac?
– O, mai nimic,
Atâta: să stai pe lângă poartă,
Să izgoneşti milogii,
Pe cei loviţi de soartă,
Să-ţi linguşeşti stăpânii
Şi să le fii pe plac.
Vei fi plătit în chip şi fel:
Oase de pui, de porumbel
Şi dezmierdări – un sac…
Privind la câine,
Lupul îi vede gâtul ros
Şi îl întreabă:
– Ce e?
– Nimic!
– Nimic?
– Un fleac!
– Şi totuşi ce e?
– Este un semn de lanţ mai gros…
– De lanţ? se miră lupul.
Să nu poţi merge unde vrei?
– Aşa, din când în când;
Şi ce-i?
– E mult din cale-afară.
Nu-mi trebuie nicicum
Mâncărurile tale
Şi n-aş primi în dar
Pe-un preţ de felu-acesta
Nici o comoară chiar.
Pe urmă lupul fuge,
Şi fuge şi acum…

The post Lupul şi câinele first appeared on Povesti Scurte.

Lupul şi câinele - Povesti Scurte

Lupul și câinele

Lupul şi câinele