Calul cel iute al unui țăran a fugit de acasă. Vecinii lui au exclamat: „O, ce ghinion!”
„Poate că da, poate că nu!”, a spus țăranul.
O săptămână mai târziu, calul s-a întors acasă, aducând cu el alți zece cai sălbatici. „Ce noroc!”, au exclamat vecinii.
„Poate că da, poate că nu!”, a spus țăranul.
Pe când îmblânzea caii, fiul țăranului a fost lovit la un genunchi și a rămas schilod. „Ce ghinion îngrozitor!”, au exclamat vecinii.
„Poate că da, poate că nu!”, a spus țăranul.
O săptămână mai târziu, trimișii domnitorului au venit să recruteze oameni pentru armata acestuia. Din cauza genunchiului rănit, fiul țăranului a fost scutit de armată. Vecinii, ai căror fii au fost luați cu arcanul, au exclamat: „Ce norocos ești!”
„Poate că da, poate că nu!”, a spus țăranul.